Citate din cărțile dragi mie

Pentru iubitorii de cărți, aici voi posta citate din cărțile dragi mie, pe care le recomand cu toată dragostea

”Scrisoare de dragoste”-Mihail Sadoveanu

"Uneori, citind romane cu iubiri mari, totale, zambesc sceptic pe sub mustata, neconvins. Unde or fi vazut autorii astia asemenea iubiri?"

"Cum ar fi putut sa imi treaca prin minte ca el va fi inceputul tragediei mele de mai tarziu?"

"― Dacă ştii să vrei, e imposibil să nu găseşti ceea ce cauţi."

"Ea nu e în mobile,nu e în lucruri,nu e în atmosferă,nici măcar în străinătate.Ea e în mine,în sângele meu.Cum să scap de ea?În ce fel s-o alung?"

"- Pana acum nu am intalnit deloc dragostea, a adaugat el intr-un tarziu.

- Probabil ai ocolit-o...""Împotriva cui să lupt mai repede,dacă totul luptă împotriva mea?"

"Împotriva cui să lupt mai repede,dacă totul luptă împotriva mea?"

"Te inseli, ne iubim si vom cuceri fericirea."

"Imi aminteam de ea ca de un vis frumos, intrerupt inainte de a se sfarsi."

"Mă vezi în închipuire. Acolo am cel puţin avantajul că sunt aşa cum mă vrei tu."

"E cu neputinţă să întâlneşti un om de la care să nu înveţi ceva."

"Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta. Şi uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane de ani şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor."

"Teribilă fată! încă n-am întâlnit una la fel. Dac-o vezi de departe, ţi se pare o păpuşă mică, prea frumoasă ca să fie vie, iar de aproape arată ca o făptură ireală. în amândouă cazurile iese din realitate."

"Pe cand eu, cat am avut de suferit! De ce a trebuit sa sufar atata din pricina dragostei?"

"Exista oare ceva predestinat în viaţa noastră, care trebuie să se împlinească? Cine să dea răspuns unei asemenea întrebări? Eu cred că noi înşine suntem autorii binelui sau răului, ca destinul nu e în stele, ci mult mai aproape, chiar în mîinile noastre."

"Îmi face mai mult rău decît bine. Cu toatea astea, unele suferinţe sunt atît de plăcute!"

"Pe mine, dimpotriva, m-ar plictisi...cunoscutul pentru ca n-aduce nimic nou, n-are nici un farmec.."

"Numai filosofii privesc cu microscopul orice fapt mărunt, ca să ajungă la cine ştie ce concluzii abracadabrante.Viaţa e mult mai simplă."

"Desigur, IVar e intelectual, ştie carte multă, dar asta nu face două cepe digerate în ochii mei. Numai calităţile sufleteşti au preţ."

"Crede că va putea să-şi recapete locul pe care l-a avut în inima mea? Atîta rău! Dacă-ţi pierzi cinstea, o pierzi pentru totdeauna"

" În dragoste distanțele pier iar obstacolele se năruie."

Moartea, când vine, nu te întrebă dacă ţi-ai trăit bine viaţa. Indiferent dacă ai trăit-o bine sau rău, mult sau puţin, cu rost sau fără rost, trebuie s-o părăseşti. Şi acest act ireversibil e cea mai formidabilă grozăvie a existenţei noastre.

Dacă aş fi sculptor, i-aş face o statuie care să-i imortalizeze inocenţa.

Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, pentru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.

Mai bine ai încerca să mă prinzi. Nu am nicio stimă pentru bărbatul care nu ştie să pună mâna pe o femeie...

Nu pot uita visul pe care l-am trăit împreună. Numai trezirea din vis aş vrea s-o uit.

Puteau fi fericiţi toată viaţa, dar el, întâlnind o fată cu avere, se desparte de cea pe care o iubeşte.

De fapt e o cruzime să te joci cu inima unei femei.

De altfel, trebuie s-o spun, mă dezgustă repede femeia. Îndată ce-I pierde farmecul noutăţii, ea devine searbădă, ştearsă, ca o regină detronată. Ca să rămână pe tron, trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere, pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?

O femeie simte adesea dincolo de simţuri.

Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi.

Şi ăsta-i bărbatul, care seamănă leit cu toţi bărbaţii de pe pământ.

Fără romantism, ne întoarcem la oamenii cavernelor.

Vezi ce repede poţi pierde o femeie? Bărbatul trebuie să ştie în primul rând cum să-şi păstreze femeia...

Fericirea mea s-a sprijinit pe o sărmană iluzie.

Greşeala mea e a tuturor începătorilor: am vrut prea mult şi prea repede.

Nenorocirea pe care ţi-o faci singur doare mai mult.

Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel ce a călcat greşit pierde totul.

Niciodată nu trebuie să fii prea sigur de o femeie.

”Invitație la vals”-Mihail Drumeș

"Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă."

"Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una."

"Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoieşti mai mult."

"Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost."

"Marile dureri nu dor la început. Sînt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă."

"Pînă la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică şi o chema cu numele ei."

"Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă."

"Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una."

"Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoieşti mai mult."

"În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele."

"- Vreau să-ţi intru în sânge, pricepi?"

"Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost."

"Marile dureri nu dor la început. Sînt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă."

"Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?"

"Pînă la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică şi o chema cu numele ei."

―"Aveam nevoie de aer, de libertate, de zgomot, de muzică, de orice, pentru că îmi era groază să rămîn numai cu mine."

"Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minţii rămâne însă neatinsă: nu s-a născut până acum hoţul care s-o fure."

"...şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul."

"Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am rîvnit totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decît mine nu puteam să-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atîrnă cînd într-o parte, cînd într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atîrna în favoarea ta, lanţurile cu care mă încătuşai erau mai puternice decît ale mele. De ce te-am judecat luîndu-mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catastrofală."

"Te-am iubit şi te iubesc cu atît mai deznădăjduit, cu cît ştiu că de-acum n-ai să mai fii niciodată al meu."

"Dragostea e foamea de femeie unică, şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămînd, iată secretul lui Polichinelle care ţine iubirea proaspătă."

"Femeile învinse de viaţă au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-şi distruge ce a mai rămas curat în ele.

"Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinţe, care ne-a aparţinut o dată, ne pune la lumină adevaratul preţ."

"E adevărat, te-am iubit şi atunci mult. Dar iubirea la care răspunzi nu e decît jumătate iubire. Chiar mai puţin decît atît. Dacă te sărutam o dată, îmi întorceai zece sărutări la loc şi nu eram lacomă după ele pentru că mi le dădeai din belşug. Acum, acum să mă fi lăsat să te sărut, cînd nu mai era cu putinţă. Ai fi ştiut ce înseamnă o sărutare. Şi aş fi ştiut, bineînţeles, şi eu."

"Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una. Te simt cînd prezentă, cînd plecată ― totuşi mereu actuală. Dacă uneori te prind de mină, făptura ta se topeşte ca un fulg de zăpadă..."

"Dacă şcoala nu ne învăţa să descoperim ţara iubirii şi să întreţinem nestinsă flacăra ei, la ce bun toată învăţătura aceea greoaie şi uscată?"

"- Aici, în ochii ăştia frumoşi, locuieşte puterea ta.

― Ţi se pare. Puterea asta nu-i decît o reflectare: tot din tine izvorăşte, să ştii. Dinaintea ta, dragul meu Jupiter, chiar munţii se pleacă."

"În materie de dragoste perseverenţa e o armă care nu dă greş. Şi afară de asta ştiu să aştept."

"Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere."

"Mă simţeam aşa de mică faţă de tine, mică şi neînsemnată ca o gînganie, iar conştiinţa acestei micimi îmi strecura în suflet o suferinţă dizolvantă."

"N-am avut niciodată voluptatea inconştientă a omului sănătos, nici optimismul simplist al celui care scrie pe apă erezînd că face o operă durabilă. Ceva în maşinăria subtilă a fiinţei mele a fost dereglat în permanenţă, poate chiar din copilăria mea tristă cînd duceam morţii închipuiţi la cimitir, ori poate încă de la naştere cînd mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viaţa bunicului... În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămînă generaţiilor viitoare, dar am avut dragostea..."

Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios, înţelegi? Aşa cum e odios să semeni un crin în mocirlă."

"arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuite. Parcă adunase toată primăvara în ea."

"-La ce te gândeşti?

-Cum aş face să ne salvăm iubirea de călăul ei, Timpul?"

"Nu lăsa pasiunea să urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt."

Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul.

Dacă mi-ar păsa de suferinţa pe care o las în urmă şi aş căta s-o alin, nu m-aş abătea mereu din cale? Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre.

"Nicio femeie nu seamănă cu alta."

Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt.

Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinţe, care ne-a aparţinut o dată, ne pune în lumină adevăratul preţ.

În materie de dragoste perseverenţa e o armă care nu dă greş.

Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.

Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu.

" Aș fi rămas de o sută de ori și aș fi plecat o singură dată. Și totuși am plecat."

”Jane Eyre”-Charlotte Bronte

Gelozia şi dragostea? O să încerci cândva aceste două sentimente; inima dumitale încă doarme şi aşteaptă pe cel menit s-o trezească.

Este inutil să spui că fiinţele omeneşti ar trebui să se mulţumească doar cu linişte; ele au nevoie de acţiune şi dacă nu o pot găsi, o creează.

Fiecare atom al cărnii tale îmi este drag ca şi cum ar fi al meu: în durere şi boală mi-ar fi în continuare drag.

"Dragă cititorule, sper să nu simţiţi niciodată ce simţeam eu atunci. Ochii voştri să nu verse vreodată lacrimi atât de tumultoase şi fierbinţi ca cele vărsate de mine. Să nu înălţaţi către cer rugăciuni pline de disperare şi agonie ca cele rostite de buzele mele. Să nu vă temeţi niciodată, ca mine, că sunteţi pricina nefericirii persoanei pe care o iubiţi din toată inima."

Pot trăi singură, dacă demnitatea și împrejurările îmi cer s-o fac. Nu trebuie să-mi vând sufletul pentru a cumpăra fericire. Am o comoară interioară, cu care m-am născut, care poate să mă țină în viață când toate plăcerile din afară îmi sunt refuzate sau oferite la un preț pe care nu-l pot plăti."

"Se presupune că femeile sunt în general calme, dar femeile sunt aidoma bărbaților, ele au nevoie să-și antreneze și să-și dezvolte aptitudinile și le trebuie un câmp de luptă pentru eforturile lor, la fel ca și bărbaților; ele suferă când constrângerea e prea aspră, când lâncezeala e deplină, exact la fel cum suferă și bărbații."

"Presimțirile sunt niște lucruri ciudate - la fel sunt și simpatiile, la fel și semnele; și toate trei, îmbinate, alcătuiesc o taină a cărei cheie omenirea nu a găsit-o încă. Niciodată în viață nu am râs de presimțiri, căci am avut unele ciudate."

Nu sunt o pasăre, nicio plasă nu mă poate captura; sunt o fiinţă omenească liberă, cu o voinţă liberă, pe care acum mi-o folosesc părăsindu-te.

Credeţi că sunt un automat, o maşină care nu simte nimic şi pot îndura să mi se smulgă bucăţica de pâine de la gură şi să mi se verse picătura de apă vie din pahar? Credeţi că dacă sunt săracă, neînsemnată, urâtă şi mică, n‑am su­flet, şi n‑am inimă? Vă înşelaţi! Am tot atâta suflet cât şi dumneavoastră şi tot atâta inimă. Şi dacă Dumnezeu mi‑ar fi dăruit puţină frumuseţe, şi multă bogăţie, aş fi făcut ca despărţirea să fie pentru dumneavoastră tot atât de dureroasă pe cât este pentru mine acum! Ceea ce vă spun n‑are nici o legătură cu obiceiurile şi convenţiunile, nici chiar cu trupul muritor: spiritul meu se adresează în această etapă spiritului dumneavoastră: e ca şi când amândoi am fi păşit dincolo de moarte şi am sta la pi­cioarele tronului ceresc, egali - aşa cum suntem!"

Ai un suflet aparte,unic si care nu se poate molipsi de niciun rau.Eu nu te pot pângari,însa dumneata poţi să mă purifici."

"Atunci când am gustat răzbunarea prima oară părea la fel de aromată ca vinul, caldă şi savuroasă când o înghiţeam; gustul ei ulterior, metalic şi coroziv, mi-a dat senzaţia că aş fi otrăvită."

Nu trebuie sa ma gandesc nici la trecut nici la viitor. Trecutul era o pagina dumnezeiesc de dulce, ucigator de trista, viitorul era un pustiu inspaimantator, ca lumea doua trecerea potopului.

”Mândrie și Prejudecată”-Jane Austen

Gelozia şi dragostea? O să încerci cândva aceste două sentimente; inima dumitale încă doarme şi aşteaptă pe cel menit s-o trezească.

Este inutil să spui că fiinţele omeneşti ar trebui să se mulţumească doar cu linişte; ele au nevoie de acţiune şi dacă nu o pot găsi, o creează.

Fiecare atom al cărnii tale îmi este drag ca şi cum ar fi al meu: în durere şi boală mi-ar fi în continuare drag.

"Dragă cititorule, sper să nu simţiţi niciodată ce simţeam eu atunci. Ochii voştri să nu verse vreodată lacrimi atât de tumultoase şi fierbinţi ca cele vărsate de mine. Să nu înălţaţi către cer rugăciuni pline de disperare şi agonie ca cele rostite de buzele mele. Să nu vă temeţi niciodată, ca mine, că sunteţi pricina nefericirii persoanei pe care o iubiţi din toată inima."

Pot trăi singură, dacă demnitatea și împrejurările îmi cer s-o fac. Nu trebuie să-mi vând sufletul pentru a cumpăra fericire. Am o comoară interioară, cu care m-am născut, care poate să mă țină în viață când toate plăcerile din afară îmi sunt refuzate sau oferite la un preț pe care nu-l pot plăti."

"Se presupune că femeile sunt în general calme, dar femeile sunt aidoma bărbaților, ele au nevoie să-și antreneze și să-și dezvolte aptitudinile și le trebuie un câmp de luptă pentru eforturile lor, la fel ca și bărbaților; ele suferă când constrângerea e prea aspră, când lâncezeala e deplină, exact la fel cum suferă și bărbații."

"Presimțirile sunt niște lucruri ciudate - la fel sunt și simpatiile, la fel și semnele; și toate trei, îmbinate, alcătuiesc o taină a cărei cheie omenirea nu a găsit-o încă. Niciodată în viață nu am râs de presimțiri, căci am avut unele ciudate."

Nu sunt o pasăre, nicio plasă nu mă poate captura; sunt o fiinţă omenească liberă, cu o voinţă liberă, pe care acum mi-o folosesc părăsindu-te.

Credeţi că sunt un automat, o maşină care nu simte nimic şi pot îndura să mi se smulgă bucăţica de pâine de la gură şi să mi se verse picătura de apă vie din pahar? Credeţi că dacă sunt săracă, neînsemnată, urâtă şi mică, n‑am su­flet, şi n‑am inimă? Vă înşelaţi! Am tot atâta suflet cât şi dumneavoastră şi tot atâta inimă. Şi dacă Dumnezeu mi‑ar fi dăruit puţină frumuseţe, şi multă bogăţie, aş fi făcut ca despărţirea să fie pentru dumneavoastră tot atât de dureroasă pe cât este pentru mine acum! Ceea ce vă spun n‑are nici o legătură cu obiceiurile şi convenţiunile, nici chiar cu trupul muritor: spiritul meu se adresează în această etapă spiritului dumneavoastră: e ca şi când amândoi am fi păşit dincolo de moarte şi am sta la pi­cioarele tronului ceresc, egali - aşa cum suntem!"

Ai un suflet aparte,unic si care nu se poate molipsi de niciun rau.Eu nu te pot pângari,însa dumneata poţi să mă purifici."

"Atunci când am gustat răzbunarea prima oară părea la fel de aromată ca vinul, caldă şi savuroasă când o înghiţeam; gustul ei ulterior, metalic şi coroziv, mi-a dat senzaţia că aş fi otrăvită."

Nu trebuie sa ma gandesc nici la trecut nici la viitor. Trecutul era o pagina dumnezeiesc de dulce, ucigator de trista, viitorul era un pustiu inspaimantator, ca lumea doua trecerea potopului.